RSS Feed
RSS Postari

Ana
Barton

Dă şarpele!

18 May 2012 la 12:12 | 173 comentarii

În ziua de azi, când spui relaţie, imediat te gândeşti la una amoroasă. Pe mine nu mă duce mintea într-atât, recunosc. Aştept mereu precizări, ca să ştiu despre ce ascult şi dacă mai stau în discuţia aia ori o abandonez, cu tot cu participanţi. Însă nu sunt nici eu nevinovată, să ştii. Când spun relaţie, pe loc îmi vine în cap legătura maestru–ucenic. Sigur că n-am nicio explicaţie, deşi am căutat prin alea raţionale de-am ajuns la fundu' sacului şi tot n-am găsit nimic. [ citeste mai departe ]

Limonadă şi rechizitoriu

11 May 2012 la 15:30 | 152 comentarii

Lunea nu e cea mai bună zi pentru revelaţii. Dar nu alegi tu, aşa că n-ai decât să te supui sau să te umfli un pic în pene. După cum ţi-e firea. Mie nu mi-e clar cum e firea mea. Nu încă. Am stat câteva clipe şi-am tăcut din plin, pe urmă m-am aşezat pe o formă rotundă de mozaic veneţian, parţial şlefuit, şi apoi mi-am dat seama că asta e şi n-am decât să accept situaţia. Nu mai înveţi cal bătrân în buiestru. Şi mi-am scos frâul în plin parc. Ştiu, e o formă de nuditate. Aici suntem de acord. [ citeste mai departe ]

Indiferenţa mă-sii!

07 May 2012 la 13:01 | 122 comentarii

Am şi eu, ca toată lumea, preferinţele mele în materie de imposibilităţi. Mi se întâmplă uneori să-mi pun un gând în cap şi să nu-i pot face faţă deloc pe termen scurt. Şi mă nevoiesc abandonându-l din această neputere de moment. Însă unele sunt ceva mai încăpăţânate şi nu se lasă părăsite la poarta niciunei mănăstiri, metoc ori ba, cu porţi de lemn în închipuire.

Recunosc, sunt mai multe cuvinte şi expresii care grevează istoric-obsesiv ultimii 20 de ani, hai să-i privim cu rotunjime, dar una îmi ţintuieşte mintea încă de când eram copil. [ citeste mai departe ]

Unu. Doi. Unu.

26 Apr 2012 la 17:04 | 72 comentarii

I-am cunoscut vineri-seara. Am ajuns în casa lor, ştiindu-le doar numele. Să le spunem Filemon şi Baucis. Ne-aşteptau. Ea, frumoasă, înaltă, cu un păr de sălbăticiune răsfăţându-se noaptea. El, ţinând lumea întreagă în arcul gurii, predispus la o singură maladie: bunătatea surâsului cronic. Doi oameni dintr-un sat de munte unde numele femeiesc pe care-l întâlneşti cel mai des la toate vârstele e Camelia. Un fel de boală onomastică endemică. Eu am văzut în seara aia, ca pentru prima dată în viaţă, un bărbat şi o femeie. Parcă de-aici pornisem. [ citeste mai departe ]

Săru’ mâna, nea Florică!

13 Apr 2012 la 15:07 | 81 comentarii

Patru copii avea Anicuţa, adică are, că era femeie tânără când eram eu copil. Tânără şi văduvă. Nu mai ştiu cum îi chema pe ceilalţi, mai mari, mi-l aduc aminte numai pe ăla micu', pe Niculaie. Mergea adunat tot între umeri, cu mâini albe şi ochi negri, cu gura mereu întredeschisă într-un început de râs. Aşa te-ntâlnea Niculaie. Deschidea el râsul ăla până peste gingii dacă vedea că te opreşti să-ţi povestească de mă-sa, de frate-su din armată şi de zărghitele alea două de surori mai mari. Parcă pe una o chema Gela, dar nu sunt sigură. [ citeste mai departe ]

Export de privighetoare

09 Apr 2012 la 21:02 | 56 comentarii

– Şi ce să fac?

– Să stai jos şi să te linişteşti. Nu s-a-ntâmplat nimic. Absolut nimic. Ai şi dat să te ridici.

– E puţin spus. Am şi plecat. Sunt deja departe. Cum să-mă-ntorc? Ajută-mă, te rog, să mă întorc. Simt cum mă-ndepărtez. Tare. Nu mă pot opri.

– N-am cum.

– Trebuie să găsesc ceva care să mă ţină măcar puţin pe loc, să nu mai fug, să-mi trag sufletul un pic şi-apoi să mă întorc. Acum înţeleg cum o fi să fii rachetă sau cometă. Eşti impuls şi atât.

– Mai bea ceai. Deschid fereastra. Spune-mi ce te-a pus pe fugă. [ citeste mai departe ]

Aruncătorul de mărgăritare

04 Apr 2012 la 13:02 | 266 comentarii

Cartea spune să nu risipeşti, ca să nu te risipeşti. Dar să şi cauţi fiindcă vei găsi. Nu mai zic de curajul de a bate pentru că în mod sigur ţi se va deschide. Şi, poate, înainte de ba nu! şi de cum vin astea împreună?, ar fi necesar un exerciţiu iluzoriu. Al singurătăţii. Ştim bine toţi că, oricît ne-am strădui şi-oricît am arunca din noi oameni şi pietre, singuri nu sîntem niciodată. Şi nici unici. Ascultă, Israele, Dumnezeul tău este Unul şi Unic. [ citeste mai departe ]

Dincolo de totdeauna

30 Mar 2012 la 16:56 | 38 comentarii

Nici mie nu-mi plac cuvintele definitive, să ştii. Parcă mă întorc în timp, când credeam că am puterea tăişului care curbează norii. Atunci simţeam cum mă umple niciodată. M-am învăţat cu oarecare cumpătare, da, aia pe care o numeşti tu relativizare. De fapt, m-ai învăţat cu ea, după ce mi-ai luat toate niciodăţile şi mi le-ai aşezat pe covor, ca pe pietricele. M-ai pus s-o gust pe fiecare şi să ţi-o descriu. Mai ştii când am făcut asta? [ citeste mai departe ]

Rock forever… and a day

23 Mar 2012 la 18:20 | 156 comentarii

Nu-i ştiu de aseară, de când şi-au lansat primul album, Trup de apă. Îi ştiu de când s-au născut, da, chiar de la început, când se decideau asupra componenţei trupei. Recunosc, i-am urmărit cu mare drag mereu fiindcă, da, le-am fost, le sunt şi le voi fi aproape, trup şi suflet. Îmi place că sunt toţi cinci prieteni, îmi place că nimic nu-i poate despărţi, îmi place că sunt vii şi nevătămaţi şi au curajul să fie aşa pe lumea asta prăfoasă şi veşnic interesată de mărunt. [ citeste mai departe ]

Cum iubesc păunii

19 Mar 2012 la 17:02 | 129 comentarii

Asta chiar că n-am de unde să ştiu. Ca să fim bine înţeleşi. Nu e o poveste cu păsări. De fapt, nu e o poveste deloc. Am văzut imagini de rut, dar cine n-a văzut? Doar n-o fi aia tot, că şi pe oameni îi vezi în posturi asemănătoare şi nici nu-ţi trece prin cap să înghiţi nemestecat.

Şi ca să ne mai fie ceva clar, o să vă spun că nu-mi convine deloc faptul că păuniţa e mică şi albă, iar el e o frumuseţe în culoare. Chiar mă enervează. Şi-mi devastează întreg sistemul de comprehensiune a seducţiei. Adică el e frumos, ea e urâtă. [ citeste mai departe ]

13 decembrie înseamnă în fiecare an ziua mea de naştere, iar acum, în 2010, este a 37-a. Iubesc o fetiţă de 9 ani, a cărei mamă, dintr-un uriaş privilegiu, sunt, care îmi spune în fiecare zi că mă iubeşte incomensurabil. Îi place ei sonoritatea cuvântului. Barbarul pe care-l iubesc „frizează“ geniul – zilnic, flagrant şi întotdeauna emoţionant. Epos. Mama şi tata sunt doi frenetici adolescenţi de 60 de ani. Fratele meu e rocker practicant, un tip frumos şi deştept. Îl ador. Am 7 prieteni foarte apropiaţi, fiindcă au fost singurii care n-au reculat, aşa cum fac oamenii cel mai adesea atunci când le înfăţişezi abrupt sentimentele pe care le ai pentru ei sau când, la fel de dur ori poate mult mai, le spui scurt ce nu-ţi convine. Ei nu cred că sunt intruzivă. Deşi sunt. Împreună cu toţi aceşti oameni practic zilnic un sport extrem: exprimarea liberă. Ne place, ne oboseşte, ne scoate din ritm şi din sărite, dar ne salvează.
» citeste biografia

Cele mai comentate

Nu exista posturi pentru interogarea facuta!

Nu exista posturi pentru interogarea facuta!

Cele mai vizualizate

Nu exista posturi pentru interogarea facuta!

Nu exista posturi pentru interogarea facuta!


Ce fac prietenii tăi pe Pandoras

Ultimele comentarii

2012 2013 alegeri alex mazilu articol Artă bani barbati blog București campanie carte carti Chisinau cinema copii copil copilarie critica dragoste educatie familie Fashion femei femeie fericire film filme fotografie Franta frumusete imaginaţie inspirat instantanee interviu iubire Job lansare libertate literatura mare Mirela Retegan Moldova munca muzică oameni o fraza online o poza parinti parlament pasiune Paste Pdl plagiat politică post poveste poze psd publicitate razboi reclama revista români România sanatate scandal soare spectacol spot suflet timp top TV umor vara Very Happy Victor Ponta violenta

© 2010 - 2013 pandoras.ro, o marca F5 Realitatea-Catavencu. Toate drepturile rezervate.

Strategy & Technology: PUBLYO
Marketing & Sales: Q2M
Comandati acum o campanie publicitara pe acest site!