RSS Feed
RSS Postari

Ana
Barton

Pentru că nu ştiu niciodată cum…

10 Jul 2012 la 16:57 | 242 comentarii

... să-ţi spun tot ce aş vrea să-ţi spun, îţi scriu un mic răvaş. Nici azi nu am ştiut şi nici în alte aziuri, din alte dăţi. Şi au tot fost. Mereu îmi spun că de data asta o să pot să fac să fie altfel. Şi uite că nu mi-a ieşit nici azi cum aş fi vrut. Şi m-am trezit cu gândul c-o să fiu în stare şi c-o s-ajungă azi la tine tot. Dar nu. Nu m-am învrednicit.

Aşa că o să te rog să mă laşi să-ţi spun că lângă tine mă ia somnul. Mereu. Miroşi a salcâm vara şi-a levănţică iarna. Primăvara, a Paşte, iar toamna, a ciorchini de struguri. [ citeste mai departe ]

Jubiria

05 Jul 2012 la 19:05 | 378 comentarii

Dintre toate părţile corpului, mie cel mai frică îmi este de obraz. N-am înţeles niciodată biblica lui întoarcere, adică nu ştiu unde începe mişcarea de rotaţie, când şi dacă e inclusă cea de revoluţie şi, mai ales, dacă discutăm sau nu despre un recul. Obrazul meu nu ştie carte, dar e foarte milităros. E Plevna mea. Ce nu-mi place la el de vreo treizeci de ani încoace e faptul că afara nu-i mai seamănă cu înăuntrul. Că-i place să trăiască hieratic uneori. Dedesubturile îi ard şi-i freamătă, iar deasupra stă într-o sfinxoasă nemişcare. [ citeste mai departe ]

Vidange-moi, mon amour!

29 Jun 2012 la 12:35 | 370 comentarii

Îmi place foarte mult cum scrie Raj lt. rez. şi m-am gândit să vă fac cunoştinţă cu el, adică să-l invit să scrie în pagina mea. Niciodată nu mi-ar ieşi evitarea strălucitoare a limbii scrise corect, aşa cum îi iese magistral şi de fiecare dată lui Raj. Că e o convenţie a lui mi-e foarte clar. Că asta poate fi o sursă continuă de umor mi-a devenit la fel de limpede. Îi mulţumesc lui Raj pentru că, după insistenţe fără precedent, a acceptat să fie publicat. Chapeau! [ citeste mai departe ]

Curvă bună în burduf de câine

25 Jun 2012 la 17:08 | 139 comentarii

Ăsta este unul dintre cuvintele care au crăpat de sensul iniţial precum onoarea păsării Phoenix în maldăr de cenuşă. Felul în care a ales să renască mă intrigă pe mine destul de serios. Curvă trebuia să fie de rău, de foarte rău. N-o să reiau aici intrarea din DEX, că nu facem colecţie de cuvinte-titlu. Nu mă pot înfrâna să nu observ însă felul în care, alunecos şi un pic asudat, cuvântul ăsta se desparte în ultimii ani de sensul său negativ, ba chiar şi de ăla peiorativ. [ citeste mai departe ]

De tot

18 Jun 2012 la 20:28 | 237 comentarii

Câteodată mă gândesc c-o să găsesc prin mine şine necunoscute, cu ecartamente nemaivăzute, pe care să nu poată merge decât un tren pe care să-l inventez eu. Sau măcar să-l fac din nimic. Epimeteu. Mi s-a-ntâmplat să mă confund într-o oglindă pentru că eram atât de fericită încât n-am ştiut cine e femeia la care mă uitam, e drept, doar dintr-o întâmplare. Dar n-a fost decât o fotogramă, acum vreo şapte ani. A trecut, ca orice fericire în oglindă. Bucuriile mici se colmatează. Şi-abia apoi atacă. În haită. Vii cu mine azi? [ citeste mai departe ]

Chitan-ţă

13 Jun 2012 la 20:19 | 385 comentarii

Îmi amintesc că era brunetă, vopsită cu o nuanţă negru-albastru-abundent, suferea de o formă uşoară de sigmatism care nu era, de fapt, o suferinţă, dar aşa se spune, ci, mai degrabă, un specific, şi avea sprâncenele mult prea subţiri. Altfel, înaltă şi frumos proporţionată. La vreo 40 de ani. O chema Geta. Doamna Geta. Administra un cămin studenţesc. Numai la ea am văzut acest cuvânt din titlu scris astfel: chitan-ţă. Şi nu l-am uitat niciodată. Pentru mine, e un fel de efigie. Ba chiar un însemn heraldic. A, mai avea doamna Geta o pasiune. [ citeste mai departe ]

Sunt Cristi, fostul tău iubit

06 Jun 2012 la 20:12 | 166 comentarii

Păi, să vă spun. (Profesoara mea de franceză din gimnaziu – doamna Marinescu, o damă fină, cu fuste bleu-ciel cu şliţuri ameţitoare, umblată prin lume, mai mult prin capitalele africane, care ne spunea să nu bem apă după ce mâncăm carbohidraţi, că ne umflăm ca lubeniţele – ne zicea din când în când aşa: Urăsc propoziţiile care încep cu păi şi cu măi, doamnă. Sacrilegiu.) Astă-iarnă începe să-mi sune telefonul de serviciu cam des. Un număr privat. Aşa scria pe ecran. Suna şi nu vorbea. [ citeste mai departe ]

Reversul pervers

01 Jun 2012 la 12:19 | 333 comentarii

Preţul corect. Chiar aşa, care este preţul corect al chestiilor care ne fac fericiţi? Nu mă gândesc la parfumul preferat, nici la vila visurilor... mă gândesc la chestii aparent mai simple, însă al naibii de dificil de apreciat.

În lumea ordonată şi logică în care ne-am obişnuit să trăim, lucrurile necuantificabile nu prea sunt la ele acasă. Cât de mult ne iubeşte partenerul? Asta e o întrebare la care am muri de plăcere să aflăm răspunsul, dar nu o punem niciodată, cred că de teamă să nu părem paranoici. [ citeste mai departe ]

Mie, de fapt, mi-e dor de tine

28 May 2012 la 10:57 | 255 comentarii

[...] Şi atât.

                     [ citeste mai departe ]

Din drumuri se întrupează Electra

24 May 2012 la 19:00 | 62 comentarii

Veneam acu' vreo doi ani, dimineaţa, pe la opt, de la şcoală. Parcă doi ani sunt, deşi ar putea fi şi trei la fel de bine. Asta dacă ar conta şi pentru altcineva detalii de-astea, că poate numai eu am maladia contextului exact, altfel simţindu-mă navigândă pe plauri. Nu e un semn de bătrâneţe, ci de nebunie, că aşa mă ţin minte dintotdeauna. O părea bizar, însă pentru mine diferenţa dintre graba cu care mergi ca să îndeşi la timp copilul pe uşa şcolii şi relativa lentoare cu care te întorci apoi acasă face exactitatea unei habitudini. [ citeste mai departe ]

13 decembrie înseamnă în fiecare an ziua mea de naştere, iar acum, în 2010, este a 37-a. Iubesc o fetiţă de 9 ani, a cărei mamă, dintr-un uriaş privilegiu, sunt, care îmi spune în fiecare zi că mă iubeşte incomensurabil. Îi place ei sonoritatea cuvântului. Barbarul pe care-l iubesc „frizează“ geniul – zilnic, flagrant şi întotdeauna emoţionant. Epos. Mama şi tata sunt doi frenetici adolescenţi de 60 de ani. Fratele meu e rocker practicant, un tip frumos şi deştept. Îl ador. Am 7 prieteni foarte apropiaţi, fiindcă au fost singurii care n-au reculat, aşa cum fac oamenii cel mai adesea atunci când le înfăţişezi abrupt sentimentele pe care le ai pentru ei sau când, la fel de dur ori poate mult mai, le spui scurt ce nu-ţi convine. Ei nu cred că sunt intruzivă. Deşi sunt. Împreună cu toţi aceşti oameni practic zilnic un sport extrem: exprimarea liberă. Ne place, ne oboseşte, ne scoate din ritm şi din sărite, dar ne salvează.
» citeste biografia

Cele mai comentate

Nu exista posturi pentru interogarea facuta!

Nu exista posturi pentru interogarea facuta!

Cele mai vizualizate

Nu exista posturi pentru interogarea facuta!

Nu exista posturi pentru interogarea facuta!


Ce fac prietenii tăi pe Pandoras

Ultimele comentarii

2012 2013 alegeri alex mazilu articol Artă bani barbati blog București campanie carte carti Chisinau cinema copii copil copilarie critica dragoste educatie familie Fashion femei femeie fericire film filme fotografie Franta frumusete imaginaţie inspirat instantanee interviu iubire Job lansare libertate literatura mare Mirela Retegan Moldova munca muzică oameni o fraza online o poza parinti parlament pasiune Paste Pdl plagiat politică post poveste poze psd publicitate razboi reclama revista români România sanatate scandal soare spectacol spot suflet timp top TV umor vara Very Happy Victor Ponta violenta

© 2010 - 2013 pandoras.ro, o marca F5 Realitatea-Catavencu. Toate drepturile rezervate.

Strategy & Technology: PUBLYO
Marketing & Sales: Q2M
Comandati acum o campanie publicitara pe acest site!