RSS Feed
RSS Postari

Ana
Barton

Apocalipsica

21 Dec 2012 la 14:18 | 132 comentarii

Aveam eu cinci ani, iar ea se apropia de 90. Era copil pe când se termina secolul al XIX-lea şi erau timpuri albe, ca astea de acum. Oricum, ea aşa mi le-a povestit. O chema Vasilikia şi nu se născuse pe la noi, ci într-un loc apropiat de nişte munţi mai mult goi, undeva, prin Grecia. Mama ei, Crisia, hotărâse că ar fi bine să-şi lase pământurile aspre şi să vină în nordul Dunării. Le-a spus copiilor c-o să fie bine: Doar suntem vlaşi, mergem acasă. Şi au urcat, aşezându-se la mai puţin de cincizeci de kilometri de Bucureşti. [ citeste mai departe ]

Ne-ntâlnim pe-acelaşi drum

13 Dec 2012 la 11:18 | 48 comentarii

... aşa mi-a spus, în dimineaţa asta, pe când veneam spre birou, un domn în vârstă. Încercam amândoi să ne ţinem pe toate picioarele, că nu era chiar floare la ureche, şi ne-am trezit faţă-n faţă.

Să fi avut 80 de ani, iar ăştia toţi erau în el, pe el, cu el şi tare frumoşi mai erau. Nu m-a privit decât atunci când ne-am înfăţişat în ceva centimetri. [ citeste mai departe ]

Prostie cu premeditare

06 Dec 2012 la 19:15 | 70 comentarii

Şi tu ziceai că ne luăm vreodată de noi-nouţi. Ziceai, dar eu clătinam. Nu din cap, c-ar fi fost, ca întotdeauna, degeaba, ci din stern, locul ăla neinspirat unde-mi ţin emoţiile de toate etiologiile. Tu ştiai că nu-mi e vremea, eu mă sufocam de aşteptare. Urâtă alcătuire. O resping de când mă ştiu, iar ea se întrupează frenetic la nesfârşit. Se-aşază aşteptările mici unele peste altele şi se-nghesuie cu sârg ca erbivorele-n pericol de moarte. Nu le-am înţeles niciodată, că doar la mine e loc cât cuprinzi cu nimicul. Ar putea să se mai şi spaţieze. Dar nu. [ citeste mai departe ]

Cântec de somn

25 Nov 2012 la 22:00 | 308 comentarii

 

Nu se deschisese toată dimineaţa încă. Vedea un abur de lună prin geam şi-şi aducea aminte de poveştile unui trib amazonian, nu-i mai ştia numele, despre întâlnirile astea dintre un roşu indecis de soare şi o bucăţică reminiscentă de lună. Era ceva despre crize identitare şi instincte reprimate, însă, mai degrabă, auzea curgând fluviul cel mare când se gândea la asta. Fusese o noapte nediferită. [ citeste mai departe ]

Târfar

07 Nov 2012 la 13:59 | 107 comentarii

Nu m-am gândit să măsurăm drumul, toată lumea o face, deşi orice drum poate fi înfăşurat pe orice deget sau pe câte un gât. Iar pentru siguranţă, se înfăşoară strâns, nu atârnă nimic. Eu mă gândeam să întind orice drum la loc, pe verticala lui, nu pe orizontala mea, şi să-i număr posibilităţile de a odihni sfere. Să-l văd de câte ori mi se pretează la adâncitură. Nişa aia e locul unde-ţi pui gura să doarmă, nu să tacă. Deci vor fi semisfere, dar, la o adică, pot să pun parte peste parte şi să iasă măcar nişte nuci noi. [ citeste mai departe ]

Joiu’

01 Nov 2012 la 19:30 | 327 comentarii

Dacă nu se întâmplă vleo neîntâmplată si dacă nu fac vleo nefăcută, joi se numeste ziua cale-mi place mie cel mai mult. Mai uit de luni, de mielculi sau de vineli, dal de joi, niciodată. Mama mi-a spus că m-am născut întl-o zi de joi, dal as fi putut afla asta si dintl-un calcul simplu. Nu l-am făcut niciodată pentlu că am clezut-o. Dacă elam vacă, mi-al fi plăcut să mă cheme Joiana. Olicum, pentlu mine, joi nu e fată, că ale plea mult testostelon.

Joiu' e duminica mea, să stii. [ citeste mai departe ]

Dacă vreodată…

22 Oct 2012 la 16:45 | 374 comentarii

N-o să mă lungesc. Nu vreau să te sensibilizez. Vreau doar să te fac atent. Să fii prezent, dacă lângă tine se întâmplă asta. Poate fi un copil, poate fi un adult. E la fel de vulnerabil. Debutul nu e relevant. Ce am văzut eu a fost cu disconfort abdominal: o dată durere, altă dată senzaţia unui gol de aer care se mişcă de jos în sus. Pe urmă, apar mâncărimile. Vezi că vorbesc neaoş. Intenţionat o fac. Să nu te ameţesc. Pot fi mâncărimi de palme, de tălpi, de glezne etc. Destul de repede vine urticaria. Fiecare om reacţionează în felul lui. [ citeste mai departe ]

Nevătămaţii

17 Oct 2012 la 19:00 | 283 comentarii

Există oameni cu care mângâi păsări. De fiecare dată, orice ai încerca să le propui şi oriunde-ai vrea să-i duci, că ei şi fac, şi merg, şi umblă, te uimeşti că nu ştiu să devină adezivi. Sunt păsărari de meserie, adică-ţi cresc şi-ţi vând, pe mai nimic, un loc stabil pe aripile lor. De fiecare dată altul, însă la fel de sigur şi de bun. Nici cald, nici frig. Normal era să spun rece. Dar asta e o vorbă cu pietre.

Nevătămaţii ăştia sunt puţini, iar, între ei, şi mai puţini sunt cei nevătămabili. [ citeste mai departe ]

Dragoste oarbă

09 Oct 2012 la 12:10 | 320 comentarii

Mă întâlneam cu ei destul de des în vremea aia lină pentru că drumurile noastre duceau cam în aceleaşi locuri puţine. Nu-i cunoşteam, dar bănuiam că el, după înfăţişare, trebuie să fie artist. Avea în jur de şaizeci şi cinci de ani, un trup de statură medie, însă vânjos, un chip vesel şi mobil, cu aluviuni de bunătate în mişcările mici ale muşchilor rotunzi, şi un păr bogat şi foarte voluminos, pe care, dacă nu l-ar fi pieptănat, ar fi fost, cu siguranţă, creţ. Avea şi ochelari cu rame groase, de baga. [ citeste mai departe ]

Murgu

02 Oct 2012 la 16:21 | 62 comentarii

În general, era un om taciturn, iar când vorbea, eu nu înţelegeam mai nimic din ce spunea. Cred că suduia încetişor în timp ce căuta sub tejghea monedele mărunţele, de aluminiu, să-ţi dea rest. Era un om înalt şi mătăhălos, cu părul cenuşiu şi fără chip. Nu-i văd decât mâinile mari, grele, moi, mâinile alea care foşneau aparte când rostogolea el pâinile. Murgu trebuie să fi fost de vârsta bunicului meu, dacă nu cumva chiar mai mare. Sigur nu-l chema aşa, dar eu altfel nu mi-l amintesc. Copiii şi nepoţii lui erau, de-a valma, ai lu' Murgu. [ citeste mai departe ]

13 decembrie înseamnă în fiecare an ziua mea de naştere, iar acum, în 2010, este a 37-a. Iubesc o fetiţă de 9 ani, a cărei mamă, dintr-un uriaş privilegiu, sunt, care îmi spune în fiecare zi că mă iubeşte incomensurabil. Îi place ei sonoritatea cuvântului. Barbarul pe care-l iubesc „frizează“ geniul – zilnic, flagrant şi întotdeauna emoţionant. Epos. Mama şi tata sunt doi frenetici adolescenţi de 60 de ani. Fratele meu e rocker practicant, un tip frumos şi deştept. Îl ador. Am 7 prieteni foarte apropiaţi, fiindcă au fost singurii care n-au reculat, aşa cum fac oamenii cel mai adesea atunci când le înfăţişezi abrupt sentimentele pe care le ai pentru ei sau când, la fel de dur ori poate mult mai, le spui scurt ce nu-ţi convine. Ei nu cred că sunt intruzivă. Deşi sunt. Împreună cu toţi aceşti oameni practic zilnic un sport extrem: exprimarea liberă. Ne place, ne oboseşte, ne scoate din ritm şi din sărite, dar ne salvează.
» citeste biografia

Cele mai comentate

Nu exista posturi pentru interogarea facuta!

Nu exista posturi pentru interogarea facuta!

Cele mai vizualizate

Nu exista posturi pentru interogarea facuta!

Nu exista posturi pentru interogarea facuta!


Ce fac prietenii tăi pe Pandoras

Ultimele comentarii

2012 2013 alegeri alex mazilu articol Artă bani barbati blog București campanie carte carti Chisinau cinema copii copil copilarie critica dragoste educatie familie Fashion femei femeie fericire film filme fotografie Franta frumusete imaginaţie inspirat instantanee interviu iubire Job lansare libertate literatura mare Mirela Retegan Moldova munca muzică oameni o fraza online o poza parinti parlament pasiune Paste Pdl plagiat politică post poveste poze psd publicitate razboi reclama revista români România sanatate scandal soare spectacol spot suflet timp top TV umor vara Very Happy Victor Ponta violenta

© 2010 - 2013 pandoras.ro, o marca F5 Realitatea-Catavencu. Toate drepturile rezervate.

Strategy & Technology: PUBLYO
Marketing & Sales: Q2M
Comandati acum o campanie publicitara pe acest site!