RSS Feed
RSS Postari

Ana
Barton

Să vorbim şi noi ca doi străini

10 Dec 2010 la 18:22 | 407 comentarii

Să ne spunem şi făţişele, dar şi ascunsele. Să nu mai facem exerciţii de imagine şi probe de orgoliu. Să nu mă mai gândesc înainte de a-ţi vorbi că s-ar putea să te doară. Nici tu să nu te temi de neliniştile mele postdiscursive. Să nu-mi pese de ce-ai putea crede despre mine. Să nu te tulbure durerea mea. Să nu mă ardă a ta. Să nu ne ştim, adică. Deloc.

Vine câte un timp în care simţi că ai vrea să te spui. Poate nu cu totul, însă măcar să ai o supapă, două. [ citeste mai departe ]

Cizmuliţe cu usturoi

05 Dec 2010 la 14:52 | 186 comentarii

Nu ştiu cum e cu nuiaua de Moş Nicolae. Nici cu pupatul copiilor numai în somn. Amândouă îmi sunt străine.

Aveam aproape patru ani când, în dimineaţa de 6 decembrie, m-am repezit  la cele trei perechi de cizme şi ghete, pregătite de cu seară. Stăteam şi mă uitam nemişcată. Nu-mi venea să cred, dar nici să m-apropii. Vedeam ieşind din ele o căpăţână de usturoi, o ceapă, o ridiche neagră şi o sfeclă roşie. Parcă şi o bucată de fitil de lampă şi un ciucure de lână ţigaie. N-am rezistat. M-am hotărât să caut în străfunduri. [ citeste mai departe ]

Mamifer

01 Dec 2010 la 20:39 | 517 comentarii

(Patul unei dimineţi de marţi; mamă şi copil trezindu-se.)

„– Tu eşti un mamifer?

– Da.“

Am răspuns pe loc la întrebare, fără să respir, de gândit nu încape discuţie. N-am întrebat-o nici de unde ştie cuvântul, nici ce i-a venit să mă întrebe asta. Nimic. Niciuna dintre reacţiile obişnuite şi cu practică îndelungată. M-a apucat întâi o durere de minte. Când ne-au învăţat pe noi la şcoală că oamenii sunt mamifere? Parcă pe la începutul gimnaziului. A, sigur că da. Când mergeam eu la cercul „Prietenii adevărului ştiinţific“. [ citeste mai departe ]

Draga mea prostie,

27 Nov 2010 la 15:40 | 287 comentarii

           Te rog să nu te laşi intimidată ori sedusă de formula de adresare fiindcă a devenit un loc comun [Dac-ai şti câte e-mailuri de abordare (zice-se) profesională încep aşa!] şi mă ştii că sunt rezervat-politicoasă cu aceia care nu-mi plac. Aşa că ia-o ca pe o ironie, da?

Mă gândesc de ceva vreme foarte (prea) mult la tine şi uneori mă tem că mă încearcă vecinătatea unei obsesii. Îmi amintesc adesea şi mereu cu nostalgie de vremurile fericite şi naive (o fi pleonasm?) când habar n-aveam că exişti. Ştii tu despre ce vorbesc, nu-i aşa? [ citeste mai departe ]

Frica noastră cea de toate zilele

20 Nov 2010 la 22:34 | 146 comentarii

„Nu vreau! N-am chef! Nu-mi place! Nu acum!“ – toate odată, una sau grupate după gust, plus variaţiunile lor, fără sens de numărat aici, sunt, mult mai des decât ne-ar plăcea să recunoaştem ori am fi dispuşi să acceptăm, interfeţele fricii. Fie orchestrată de palpitaţii, de frângeri de mâini, de timbru distorsionat, de gesturi ce ne caracterizează pe fiecare (dar care în acele momente au o dinamică specifică), frica este un satrap căruia-i place să umble incognito. E urâtă, dar nu e deloc proastă. [ citeste mai departe ]

Scufiţa… albastră

13 Nov 2010 la 15:00 | 108 comentarii

Teamă nu mi-a fost niciodată când am auzit basmul în care scufiţa era roşie, iar acum mă gândesc la  întrebările de tipul „De ce ai mâinile atât de mari?“, „De ce ai gura atât de mare?“, ale căror răspunsuri, mai ales când sunt bine interpretate, le-aş putea numi terifiante pentru un copil. Dar nici nu m-am dat în vânt vreodată după povestea asta. Mi-am amintit însă de ea în dimineaţa asta fiindcă am trăit anti-„Scufiţa roşie“. [ citeste mai departe ]

13 decembrie înseamnă în fiecare an ziua mea de naştere, iar acum, în 2010, este a 37-a. Iubesc o fetiţă de 9 ani, a cărei mamă, dintr-un uriaş privilegiu, sunt, care îmi spune în fiecare zi că mă iubeşte incomensurabil. Îi place ei sonoritatea cuvântului. Barbarul pe care-l iubesc „frizează“ geniul – zilnic, flagrant şi întotdeauna emoţionant. Epos. Mama şi tata sunt doi frenetici adolescenţi de 60 de ani. Fratele meu e rocker practicant, un tip frumos şi deştept. Îl ador. Am 7 prieteni foarte apropiaţi, fiindcă au fost singurii care n-au reculat, aşa cum fac oamenii cel mai adesea atunci când le înfăţişezi abrupt sentimentele pe care le ai pentru ei sau când, la fel de dur ori poate mult mai, le spui scurt ce nu-ţi convine. Ei nu cred că sunt intruzivă. Deşi sunt. Împreună cu toţi aceşti oameni practic zilnic un sport extrem: exprimarea liberă. Ne place, ne oboseşte, ne scoate din ritm şi din sărite, dar ne salvează.
» citeste biografia

Cele mai comentate

Nu exista posturi pentru interogarea facuta!

Nu exista posturi pentru interogarea facuta!

Cele mai vizualizate

Nu exista posturi pentru interogarea facuta!

Nu exista posturi pentru interogarea facuta!


Ce fac prietenii tăi pe Pandoras

Ultimele comentarii

2012 2013 alegeri alex mazilu articol Artă bani barbati blog București campanie carte carti Chisinau cinema copii copil copilarie critica dragoste educatie familie Fashion femei femeie fericire film filme fotografie Franta frumusete imaginaţie inspirat instantanee interviu iubire Job lansare libertate literatura mare Mirela Retegan Moldova munca muzică oameni o fraza online o poza parinti parlament pasiune Paste Pdl plagiat politică post poveste poze psd publicitate razboi reclama revista români România sanatate scandal soare spectacol spot suflet timp top TV umor vara Very Happy Victor Ponta violenta

© 2010 - 2013 pandoras.ro, o marca F5 Realitatea-Catavencu. Toate drepturile rezervate.

Strategy & Technology: PUBLYO
Marketing & Sales: Q2M
Comandati acum o campanie publicitara pe acest site!