RSS Feed
RSS Postari

Ana
Barton

Anatomia unei iluzii

24 Feb 2011 la 11:48 | 248 comentarii

Ce-oi mai fi vrând şi eu în viaţa asta? În fiecare zi adaug, dar la mai nimic nu renunţ. Şi s-a făcut cam grea traista. Abia o pot căra. Mai am şi impertinenţa să mă mir că mă apasă. Noaptea, în timpul nesomnului, mai fac ajustări. Ba nu fac. Doar încerc. Pe moment, pare să-mi iasă. De fapt, dimineaţa vine crudă, ca toate dimineţile, cu zdrăngănitoarele ei nerenunţări. Poate când mă ia somnul se şterg şi încercările mele. Aşa că mă trezesc şi adaug.

Majoritatea lucrurilor nu le vreau pentru mine. [ citeste mai departe ]

Joia lungă

17 Feb 2011 la 11:14 | 527 comentarii

Azi e joi. Ce-ar fi să scrieţi voi ceva?

Ana ne-a desenat un peron. Şi mai multe. Azi, peronul contează. Acolo ne întâlnim. Nu e musai să ne dăm mâna, nici să fluturăm batiste. Ne recunoaştem după alte indicii. După voce, după pas, după vorbele poate neîncepute, după cum ne sună pantofii pe caldarâm. Eu sunt Nora. Vă aştept pe un scaun roşu intermitent.

Ana stă acum cu o batistă pe frunte. Deşi batista e îmbibată în orez cu lapte şi scorţişoară, Ana e tot tristă. [ citeste mai departe ]

Prospect de femeie

10 Feb 2011 la 11:52 | 337 comentarii

Mod de prezentare: picături. Bine, pentru sofisticaţi şi cei cu sufletu'-mpăcat, se recomandă comprimatele filmate. Nu, nu cum credeţi voi. Vă şi veni ideea. Ca Bergman, Ingmar Bergman, Truffaut sau chiar Antonioni. Pentru sensibili, aparent, dar excentrici, adică fireşti, pe dinlăuntruri, ar merge Mihalkov. Pentru nostalgici, purtători de preaplinuri, Roger Vadim.

Indicaţii: [ citeste mai departe ]

Piper negru, măcinat

02 Feb 2011 la 23:19 | 620 comentarii

O fi fost odată ca niciodată, dar cine să-şi mai aducă aminte de prima oară? Că datele nu sunt pentru orice pe lume. Le scalzi în gusturi ori în parfum de stare şi afli cum era. Nu mai contează când. Parcă te-aduni din cale. Din aia largă. Pentru o grăunţă de asprime. Se-ascute pofta.

E timpul bun al ciocolatei fierbinţi, nu calde. Îmi pare rău, dar caldă, ea n-are şarm nici pic. Trebuie să te ardă, să te ţină la distanţă, să nu-ţi găseşti curaj niciunde să te-apropii. Să te oblige să-i faci curte. Să-i aduci daruri. Să-i şopteşti. [ citeste mai departe ]

Zid

27 Jan 2011 la 12:48 | 586 comentarii

Urci mereu şi-ai mai urca. Ai căpătat adicţie. Dimineţile ies din tine cu forcepsul. Serile te surprind mereu în viaţă, iar nopţile te calcă în picioare. N-a dat autoscopia peste tine, dar tot te miri că mişti. Altcineva îţi încruntă picioarele, îţi pune calcar pe măsele şi-ţi albeşte sângele. Tu n-ai cum să faci toate astea. Că eşti mort. Al dracu' paradox.

Simţi sau gândeşti? Îţi scrii ferparul? Te lamentezi? Ce faci, omule, te-au doborât? Te-au îmbrăcat până la suprimare. Te-au hrănit cu neîncredere. [ citeste mai departe ]

Dragoste ne-mpăcată

13 Jan 2011 la 21:41 | 927 comentarii

Nu te întreabă dacă ţi-e foame, sete sau somn. Nu-ţi ştie istoria văzută sau nevăzută. Nu-i pasă că nu-ţi pasă prea mult de existenţa ei. Doar e la alţii. Nu te atinge pe tine. Nu ştie că-ţi era moale – poate prea moale – fără ea. N-aveai vreo lipsă. Nu bate la uşă. Nu dă „Bună ziua!“.

Nu aruncă doi bani peste nepregătirile, sensibilităţile sau temerile tale. Nu este electivă. Nu are milă. Nici nu se uită vreodată la frumuseţea ta. Nici la lipsa ei. Nu se sinchiseşte niciodată de propria dulceaţă; aceea a unei lovituri de leucă. [ citeste mai departe ]

Uite popa, nu e popa!

06 Jan 2011 la 09:34 | 748 comentarii

Dimineaţa, ne trezeam pe la cinci. Aşa ne e bioritmul, dar atunci credeam că e obiceiul casei. Iernile grele ale anilor '80 ne prelungeau vacanţa multişor după Anul Nou.

Aprindeam lampa. Curentu' se lua de cu seară şi nu se întorcea până nu se lumina zdravăn de ziuă. Bunica tricota. Pentru ea era lumina. Noi ne-am fi descurcat şi fără. Îl apuca pe ăla micu', pe frate-meu, dorul de poveşti. De parcă nu cu ele adormise. Aşa că noi aveam poveşti de dimineaţă. De fiecare dimineaţă, nu din când în când. [ citeste mai departe ]

Ca un tren în Swaziland

30 Dec 2010 la 14:33 | 419 comentarii

Nu să alergi. Să fii în mers. Să cuprinzi. Să tragi aer în piept. Aer cu miresme. Să expiri încet şi cald, poate chiar fierbinte, dar nu febril. Apoi să fii surprins. De mai multe ori. Nenumărabile prea lesne. Surprins că te simţi bine. Să mergi departe. Nu mai departe. „Mai“ înseamnă să te distanţezi, să te desparţi, să te desprinzi. „Departe“ înseamnă să-ţi doreşti să te apropii. Aşa simt eu. Iar vrerea să fie drum. Atenţie la convenţii şi experienţe! Am zis „drum“, nu „pod“. Punţi nu-ţi trebuie, că te abaţi. [ citeste mai departe ]

Cu groaşte, vă rog!

23 Dec 2010 la 15:19 | 438 comentarii

N-am de unde să ştiu ce veţi face în zilele următoare. Nici unde veţi fi şi nici măcar cu cine. Aşa e. Nu e treaba mea. Dar dacă plecaţi de-acasă, vă rog să n-o faceţi fără groaşte în straiţă. În cazul în care oameni dragi vin la voi, vă rog să le desfaceţi straiţele în prag şi să le căutaţi de groaşte. Să nu cumva să lipsească. E condiţia trecerii. Vama. N-o cereţi direct, căutaţi-o în ochi. Odată împlinită, de altceva nu mai e nevoie. Mult şi la telefon veţi vorbi, aşa că aveţi grijă la ton şi timbru: [ citeste mai departe ]

Dă, Bă, şi mie o gagică!

17 Dec 2010 la 12:54 | 489 comentarii

Ştiu, ştiu cum sună, dar ştiu şi ce-nseamnă. Pentru un om frumos a fost întâlnirea cu o mare împlinire a lui. Pentru mine a fost o palmă, dacă nu chiar un pumn, fix în propriile prejudecăţi. Verbale, de data asta. Cu restul convieţuiesc încă, profund şi extrem de prost, încheind armistiţii sub formă de promisiuni.

Prietenia mea cu acest om s-a născut la prima vedere. Pe mine m-a uimit, la el părea ceva natural. Până să-l cunosc nici nu mă gândisem vreodată la prietenie altfel decât ca la o construcţie pe baza materialelor complementare. Şi care ia timp. [ citeste mai departe ]

13 decembrie înseamnă în fiecare an ziua mea de naştere, iar acum, în 2010, este a 37-a. Iubesc o fetiţă de 9 ani, a cărei mamă, dintr-un uriaş privilegiu, sunt, care îmi spune în fiecare zi că mă iubeşte incomensurabil. Îi place ei sonoritatea cuvântului. Barbarul pe care-l iubesc „frizează“ geniul – zilnic, flagrant şi întotdeauna emoţionant. Epos. Mama şi tata sunt doi frenetici adolescenţi de 60 de ani. Fratele meu e rocker practicant, un tip frumos şi deştept. Îl ador. Am 7 prieteni foarte apropiaţi, fiindcă au fost singurii care n-au reculat, aşa cum fac oamenii cel mai adesea atunci când le înfăţişezi abrupt sentimentele pe care le ai pentru ei sau când, la fel de dur ori poate mult mai, le spui scurt ce nu-ţi convine. Ei nu cred că sunt intruzivă. Deşi sunt. Împreună cu toţi aceşti oameni practic zilnic un sport extrem: exprimarea liberă. Ne place, ne oboseşte, ne scoate din ritm şi din sărite, dar ne salvează.
» citeste biografia

Cele mai comentate

Nu exista posturi pentru interogarea facuta!

Nu exista posturi pentru interogarea facuta!

Cele mai vizualizate

Nu exista posturi pentru interogarea facuta!

Nu exista posturi pentru interogarea facuta!


Ce fac prietenii tăi pe Pandoras

Ultimele comentarii

2012 2013 alegeri alex mazilu articol Artă bani barbati blog București campanie carte carti Chisinau cinema copii copil copilarie critica dragoste educatie familie Fashion femei femeie fericire film filme fotografie Franta frumusete imaginaţie inspirat instantanee interviu iubire Job lansare libertate literatura mare Mirela Retegan Moldova munca muzică oameni o fraza online o poza parinti parlament pasiune Paste Pdl plagiat politică post poveste poze psd publicitate razboi reclama revista români România sanatate scandal soare spectacol spot suflet timp top TV umor vara Very Happy Victor Ponta violenta

© 2010 - 2013 pandoras.ro, o marca F5 Realitatea-Catavencu. Toate drepturile rezervate.

Strategy & Technology: PUBLYO
Marketing & Sales: Q2M
Comandati acum o campanie publicitara pe acest site!